Angajarea la munca

Conform legislaţiei muncii R. Moldova, relaţiile din angajat şi angajator sunt reglementate prin contractul individual de muncă şi legislaţia în vigoare.

Contractul individual de muncă.
Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată sau pe durată determinată. Contractul individual de muncă poate fi încheiat şi pe o durată determinată, ce nu depăşeşte 5 ani, în vederea executării unor lucrări cu caracter temporar, de exemplu pentru lucrări sezoniere. Lista lucrărilor considerate sezoniere este aprobată de Guvern.
Dacă în contractul individual de muncă nu este stipulată durata acestuia, contractul se consideră încheiat pe o durată nedeterminată.
Contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă. Pentru toţi salariaţii care lucrează în unitate se ţine carnete de muncă.

Termen de probă.
La încheierea contractului individual de muncă, salariatului i se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 3 luni şi, în cazul persoanelor cu funcţie de răspundere de cel mult 6 luni.

Încetarea contractului individual de muncă.
Contractul individual de muncă poate înceta în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor sau la iniţiativa uneia dintre părţi (salariatului sau angajatorului).
La iniţiativa angajatorului - concedierea - se admite doar pentru anumite motive, stipulate expres in lege. Concedierea anumitor persoane cum sunt salariaţii - membri de sindicat poate avea loc doar [/b]cu acordul preliminar al organului sindical din unitate. Angajatorul este obligat să preavizeze salariatul despre intenţia sa de a desface contractul individual de muncă încheiat pe o durată nedeterminată sau determinată, de regulă, cu 1 - 2 luni înainte, cu excepţia cazurilor de concediere a salariatului ca urmare a încălcărilor admise.
La iniţiativa salariatului - salariatul are dreptul la demisie anunţînd despre aceasta angajatorul, prin cerere scrisă, cu 14 zile calendaristice înainte.
La examinarea litigiului individual de muncă de către instanţa de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea şi să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului.

Timpul de muncă.
Durata normală a timpului de muncă al salariaţilor din unităţi nu poate depăşi 40 de ore pe săptămînă. Pentru anumite categorii de salariaţi, prevăzuţi de lege, durata timpului de muncă nu poate depăşi 35 de ore pe săptămînă.
Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămînii este, de regulă, uniformă şi constituie 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două zile de repaus sau a săptămînii de lucru de 6 zile cu o zi de repaus.
Durata zilnică normală a timpului de muncă constituie 8 ore. Durata zilnică maximă a timpului de muncă nu poate depăşi 10 ore în limitele duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămînă.
Pentru anumite genuri de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili o durată zilnică a timpului de muncă de 12 ore, urmată de o perioadă de repaus de cel puţin 24 de ore.

Munca de noapte.
Se consideră muncă de noapte munca prestată între orele 22.00 şi 6.00. Durata muncii (schimbului) de noapte se reduce cu o oră. Nu se admite atragerea la munca de noapte a anumitor categorii de salariaţi (în vîrstă de pînă la 18 ani, a femeilor gravide etc.). Pentru munca prestată în program de noapte se stabileşte un adaos în mărime de cel puţin 0,5 din salariul de bază pe unitate de timp stabilit salariatului.

Munca suplimentară (munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă) poate fi dispusă de angajator doar cu acordul scris al salariatului, iar fără acordul salariatului doar pentru situaţii excepţionale, prevăzute de lege, şi în limita a 240 de ore într-un an calendaristic. Pentru primele două ore, se retribuie în mărime de cel puţin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp, iar pentru orele următoare - cel puţin în mărime dublă.

Repausul săptămînal.
Repausul săptămînal se acordă timp de 2 zile consecutive, de regulă sîmbăta şi duminica. Durata repausului săptămînal neîntrerupt în orice caz nu trebuie să fie mai mică de 42 de ore, cu excepţia cazurilor cînd săptămîna de muncă este de 6 zile.

Munca în zilele de repaus.
Munca în zilele de repaus este interzisă, cu excepţia cazurilor de muncă suplimentară.

Zilele de sărbătoare nelucrătoare
În Republica Moldova, zile de sărbătoare nelucrătoare, cu menţinerea salariului mediu, sînt:
a) 1 ianuarie - Anul Nou;
b) 7 şi 8 ianuarie - Naşterea lui Isus Hristos (Crăciunul);
c) 8 martie - Ziua internaţională a femeii;
d) prima şi a doua zi de Paşte conform calendarului bisericesc;
e) ziua de luni la o săptămînă după Paşte (Paştele Blajinilor);
f) 1 mai - Ziua internaţională a solidarităţii oamenilor muncii;
g) 9 mai - Ziua Victoriei şi a comemorării eroilor căzuţi pentru independenţa Patriei;
h) 27 august - Ziua Republicii;
i) 31 august - sărbătoarea "Limba noastră";
j) ziua Hramului bisericii din localitatea respectivă, declarată în modul stabilit de consiliul local al municipiului, oraşului, comunei, satului.
În zilele de sărbătoare nelucrătoare se admit lucrările doar în unităţile a căror oprire nu este posibilă în legătură cu condiţiile tehnice şi de producţie (unităţile cu flux continuu), lucrările determinate de necesitatea deservirii populaţiei, precum şi lucrările urgente.

Durata concediului de odihnă anual - concediul de odihnă anual plătit, este cu o durată minimă de 28 de zile calendaristice, cu excepţia zilelor de sărbătoare nelucrătoare.

Prejudiciul material cauzat de salariat angajatorului.
Salariatul poate fi obligat să repare prejudiciul material cauzat angajatorului în limitele salariului mediu lunar, dacă nu este semnat un contract de răspundere materială deplină şi-n alte cazuri prevăzute de lege.